Pe Alexandra Mihailciuc am cunoscut-o la Conacul Petre P. Carp în satul Ţibăneşti, judeţul Iaşi. Era o zi de vară din 2016, iar ea mi-a povestit atunci despre greutatea unei linii şi ce responsabilitate ai când o desenezi. La patru ani distanţă, în 2019 are curaj să scrie şi să publice o carte despre toate lucrurile la care ea visează. Despre Marea lume mică în care s-au aşezat toate în copilărie şi peste care s-au suprapus gândurile şi trăirile târzii.

Alexandra este un om pe care îţi place să-l asculţi. Şi apoi o vezi cum pune materiile împreună şi mult zâmbet şi te întrebi mereu ce idei se coc în cuptor.

De ce Marea lume mică e albastră? Încă din primele pagini din carte, apare un mesaj de salut pentru comunitatea pe care o formăm în jurul culorii Albastru şi ne bucurăm tare. Ştim că i-am fost sursă de inspiraţie şi mai ştim că ne leagă o prietenie tare frumoasă. Alexandra este parte din proiectul Albastru şi ne-a fost alături pe drumul spre Ştefan Vaida. Eu mi-am dorit să încep proiectul cu povestea unui om fain dintr-o casă albastră şi tot căutam, iar ea într-o zi mi-a zis: Ştii? Eu am nişte prieteni pe Valea Hârtibaciului care au salvat o casă albastră şi au transformat-o în muzeu. Dacă vrei să îi cunoşti, dă-mi de veste.

Şi după câteva luni, am făcut un film despre Albastrul lui Ştefan Vaida şi aşa povestea Anei, o piatră unică cu astfel de formă găsită vreodată în fundaţia unei case din Transilvania, din satul Nocrich a devenit personaj în cartea Alexandrei.

Ştim, multe lucruri se leagă, dacă oamenii sunt deschişi şi vor să construiască idei simple. Şi pentru asta sunt recunoscătoare. E timpul pentru generozitate în artă/arte şi pentru generozitate în general. Să răspândim acest gând.

Prima întrebare din carte este: Cum priveşti o casă? Alexandra ne îndeamnă să căutăm, să înţelegem arhitectura din jurul nostru, iar apoi câte vieţi are un obiect şi ce se întâmplă cu el când moare. Piere numai ceea ce nu este iubit. (…) Să vă formaţi obiectele în minte şi mai ales în suflet, fiindcă numai aşa, ele mai pot supravieţui. Ea ascunde litere minuscule şi mesaje printre ilustraţii, ca să fie identificate doar cu lupa. Aşa cum descoperă unele poveşti în proiectele de arhitectură sau cele legate de meşteşuguri.

I-a luat cu ea în călătorie pe Alexandra Culescu (arhitect şi ilustrator), Andrei Tache (arhitect şi graphic designer), Anca Dina (Coordonator al editurii Art Conservation Support) şi alţi câţiva prieteni. Şi merită încurajaţi. Au lucrat nopţile, zilele, cu deadline strâns şi cu inima deschisă. De dragul obiectelor care au prins viaţă între pagini. Şi pentru modestia mândră a unei construcţii. Pentru arhitectură şi patrimoniu. Vă invit să număraţi câte gesturi frumoase sunt în această carte. Răsfoitul ei îmi dă o stare de linişte şi îmi spune că totul undeva acolo e adevărat, e cuminte şi bine păstrat.

Cum intrăm în Marea lume mică?

Primim o hartă la început, dar trebuie să vă spun că Marea Lume Mică este pentru toţi. Mari şi mici deopotrivă. Se citeşte împreună, se descoperă pe cont propriu, se caută în profunzimi, în valori, în ce e grăitor la sat şi la oraş. Ai nevoie de: o lupă, un dicţionar, atenţie, iubire faţă de clădiri şi faţă de obiectele imperfecte, create de mâini dibace şi mult respect pentru meşteri.

Marea lume mică este o carte-unealtă, cu care se poate construi atât în familie cât şi la orele de curs, o raportare mai luminoasă şi mai firească faţă de două noţiuni greoaie: mediu construit şi patrimoniu, realităţi care ne privesc şi care ne influenţează din primii ani de viaţă. Este deopotrivă o carte-obiect, o carte-joc, o carte-interacţiune şi o carte-comunitate. Este o invitaţie la aprofundarea şi la descoperirea materiei şi a felului în care poţi construi cu ea. Este o carte a culiselor, a proceselor din spatele caselor şi obiectelor, care îşi propune să stârnească curiozitatea celor mici faţă de lumea în care trăiesc.
O putem socoti şi o carte-laborator care te provoacă să încerci şi să descoperi lucruri felurite: colorări vegetale, descrieri atmosferice, creare de personaj, scenografie sau modelaj. Îmi place să cred că este o carte cu două picioare, unul real şi unul imaginar, tocmai ca lucrurile să se transmită uşor şi să se aşeze bine. Sper că te poate educa organic, pe nesimţite, ca o briză care te bucură fără să fii prea conştient de prezenţa ei, ne spune Alexandra Mihailciuc.

Între timp, cartea a ajuns să fie răsfoită de mulţi oameni. Ce ne spun ei:

Marea lume mică este o carte liberă și e incredibil că ne-au trebuit aproape 30 de ani să apară o asemenea publicaţie. (…)
În contextul în care problematica mediului construit trebuie adusă şi însuşită de întreaga societate, şi nu numai de arhitecţi, cred că o asemenea carte acoperă un gol evident şi reprezintă premisele unor relaţii mai normale între oameni şi locuire şi un plus în felul în care arată viaţa noastră zilnică. (…) Cartea e foarte bună în momentul în care faci un dialog – o chestiune de familie extraordinar de utilă, ne transmite arhitectul Şerban Sturdza.

Alexandra Mihailciuc a ales să dedice cartea părinţilor ei. Încă de mică ea voia să se facă minuner. Vă las pe voi să descoperiţi ce misiune ar fi avut. Tatăl său, Paul Mihailciuc i-a scris un gând, din care vă prezint o frântură:

Iei fundamentele devenirii omenirii și le aduci cu familiaritate și curtoazie, agreabil și seducător în câmpul pe care vrei să-l cultivi. Din fericire ideea nu e nouă, mulți autori prestigioși au oferit generoase exemple, nu ai decât să încerci creând, cum spunea Jackson Pollock, ceva, altceva, altceva. Când trebuie început acest proces complex şi creativ? Cât mai devreme. Dacă se poate înainte de a se naşte, cu părinţii. Oricum, în mod etern, cu copilul. Dar cum? Cu poveşti iniţiatice ce reiterează copilăria omenirii. Cu miturile simplificate, cu întrega serie de binoame: minte şi suflet, întrebare şi răspuns, acţiune şi meditaţie, poezie şi adevăr, căutare şi reflecţie. Cu ce? Cu spaţiul primar care îi apare, direct și nemijlocit, copilaşului prin cele cinci simţuri.

Marea lume mică, aventură autentică și asumată, este o cale de a “scăpa” de inocenţă inventând poveşti şi de a o recăpăta apoi spre a continua să fii o parte din întreg, un întreg în fiecare parte. Această carte îţi descoperă cât de întinsă și de profundă îți poţi face lumea ta mică, ca spaţiu, cât îi poți întinde limitele prin imaginaţie şi creaţie.

În carte am găsit şi un joc. Vă recomand să îl jucaţi prin casă, afară, cu prietenii, la bunici şi chiar în spaţii noi. Porniţi în goana după obiecte şi spuneţi de ce le-aţi ales tocmai pe ele. E o joacă tare faină. Puteţi respecta regulile sau le puteţi inventa chiar voi pe altele noi. Puteţi juca legaţi la ochi ca să intraţi într-un laborator senzorial autentic şi să descoperiţi un obiect emoţionant, un obiect rău, ceva de metal, ceva de lemn, ceva transparent, ceva preţios. E libertate şi e mult albastru.

Vă invit acum pe final de unde am plecat. De la mai puţin de 50 km de oraşul Iaşi. Acolo unde am cunoscut-o pe Alexandra Mihailciuc. Care a petrecut deja 7 ani la conacul Petre P Carp, pe timp de vară. Să contribuie la transformarea locului într-o şcoală adevărată pentru meserii şi design de obiect, alături de arhitectul Şerban Sturdza şi istoria veche a familiei sale.

#BatemFierulLaConac spunem în social media. E şi mai bine când trecem la treabă.
Eu merg la conacul din Ţibăneşti de patru ani. Să îl regăsesc pe domnul Serban Sturdza, unul dintre cei mai faini povestitori pe care i-am auzit, să o îmbrăţişez pe Alexandra Mihailciuc, cu chipul ei blând şi idei frumoase, să mă bucur de lumină, să ascult poveşti despre patrimoniu şi să văd cum meşteşugurile îi modelează pe oameni. Pe români, francezi şi alţii veniţi din lumea întreagă. Filmez momente, unele s-au transformat în documentare, altele sunt în lucru, însă sunt unele care rămân cu tine mereu şi sunt monumentale. Mulţumesc tuturor celor care vin la conac şi îşi lasă parte din timpul lor acolo şi din spirit. Se simte.

Inpirată de ce se întâmplă la conac şi întâlnirile cu fierarii francezi din organizaţiile Les Compagnons du Devoir et du Tour de France, Les Charpentiers sans Frontières, olarii din împrejurimi, sobarii, nuielarii, Alexandra Mihailciuc a mai publicat următoarele cărţi: În jurul focului (2017) şi Arta Feroneriei (2018). Marea lume mică e cea de-a treia carte. Vă las aici o idee frumoasă a Adrianei Scripcariu, doctor în Istoria Artei, fondator al Şcolii de la Piscu:

Cartea vă duce zburând în albastru pe aripi de penel şi cuvinte, în adâncurile timpului cuminte, printre poveşti adevărate, spuse ca să nu fie uitate, ci să fie reinventate.
(…) Socoteşte-o o carte-unealtă şi aşaz-o cu Micul Prinţ laolaltă.

Cartea Marea lume mică se poate găsi online şi fizic în librăriile Cărtureşti din toată ţara, în Bucureşti – Librăria Sophia, Librăria Mihai Eminescu şi Librăria Bizantină , în Sibiu la Jujube Atelier.

Puteţi da feedback direct autorilor:

Alexandra Mihailciuc, Alexandra Culescu, Andrei Tache.